EDITARE  DE  TEXT

SCRIEREA  ŞI  EDITAREA  TEXTELOR

Autor : Alexandru Bogdan Munteanu

INTRODUCERE

    Calculatorul a revoluţionat atît modul de a produce texte scrise, cît şi pe acela de a le distribui. Practic orice calculator pe care este instalat un soft de editare de text este mult mai bun decît o maşină de scris, în principal din punctul de vedere al posibilităţilor de modificare a textului în timp real (pe măsură ce este scris). De asemenea, în cazul calculatorului nu este nevoie de hîrtie pentru păstrarea textului, dar dacă dorim să transferăm textul pe suport de hîrtie o putem face extrem de uşor cu ajutorul unei imprimante, care preia în acelaşi timp şi rolul de producător de copii ale textului (activitate mult uşurată de integrarea unui copiator dedicat în unele imprimante). Calculatorul ne ajută şi dacă avem nevoie să copiem un text aflat pe suport de hîrtie. În acest caz folosim un scaner pentru a copia textul în calculator (sub formă de imagine a documentului respectiv) şi apoi cu ajutorul unui soft de recunoaştere a caracterelor tipografice extragem textul într-un fişier specializat (de tip .txt, .doc, .rtf., etc.) în vederea unei prelucrări ulterioare. În ceea ce priveşte distribuirea unui text scris, calculatorul oferă în primul rînd posibilitatea de a produce extrem de rapid copii pe suport magnetic (dischete, memocarduri flash) sau optic (cd-rom). Dar adevăratul pas înainte adus de calculator în ceea ce priveşte difuzarea textelor este reprezentat de posibilitatea de publicare a acestora pe internet, ceea ce echivalează cu distribuirea lor la scara mondială, pentru că internetul nu are graniţe, iar accesul la un document prezent pe internet este aproape instantaneu din orice colţ al lumii ne-am afla. Aflaţi deci în faţa acestei audienţe globale în continuă creştere nu ne mai rămîne decît să contribuim şi noi la dezvoltarea internetului românesc cu texte originale şi interesante.

    Redactarea unui raport de activitate, a unui articol, scrierea unui mesaj electronic, participarea la discuţii (în cadrul forumurilor sau grupurilor de discuţii), taifasul prin intermediul mesageriei instantane sau a canalelor IRC, construirea unui sit web, toate aceste activităţi desfăşurate prin intermediul calculatorului au un punct comun şi anume scrisul. Indiferent de modul prinicipal în care folosim calculatorul (în scopuri profesionale, educative, de relaxare, de comunicare), stăpînirea folosirii unui program de editare de text este esenţială. Cu cît sîntem mai pricepuţi în ceea ce priveşte scrierea de text, cu atît randamentul nostru creşte, iar experienţa folosirii calculatorului devine mai plăcută şi mai utilă.

    Partea cea mai importantă din procesul scrierii este cea de concepţie, iar aceasta rămîne încă apanajul exclusiv al creierului uman. Indiferent de modul în care scriem (cu un creion pe hîrtie sau cu un calculator) calitatea rezultatului final va depinde în cea mai mare măsură de creativitatea şi puterea de muncă pe care le avem. Rolul calculatorului este secundar, însă contribuţia sa este importantă, pentru că viteza crescută cu care reuşim să aşternem gîndurile pe "hîrtia virtuală" ne permite să ţinem pasul cu procesul creator.

PROGRAME

    În afara acestei împărţiri după modul de folosire, editoarele de text (în special cele pentru scriitori) se mai pot clasifica după gradul de complexitate în editoare obişnuite şi editoare profesionale. Editoarele obişnuite au o funcţionalitate ceva mai redusă, determinată în special de lipsa unora din opţiunile avansate de formatare, însă acest lucru nu este un impediment pentru majoritatea utilizatorilor. Editoarele profesionale sînt indicate pentru cei care au nevoie (în activitatea lor de la servici, de la şcoală sau chiar de acasă) de cît mai multe opţiuni avansate, care să le permită elaborarea de documente cu aspect deosebit. Editoarele profesionale sînt de obicei incluse în cadrul unor pachete de softuri numite "suite de birotică", fiecare dintre acestea înglobînd alături de un ET şi o aplicaţie de calcul tabelar, un editor Html ca şi alte aplicaţii cu utilitate în lucrul cu documente.

    Editoarele de text pot fi clasificate şi după licenţa de folosire, existînd astfel ET gratuite şi ET comerciale (cu plată), acestea din urma putînd fi de obicei evaluate înainte de cumpărare pentru o perioadă de timp limitată. Un tabel cu adresele de unde pot fi descărcate variantele complete sau de evaluare ale celor mai bune ETS şi ETP se găseşte în pagina Legături Programe.

    Cele mai la îndemînă (şi poate chiar cele mai folosite) editoare de text potrivite pentru o utilizare obişnuită sînt softurile "Notepad" şi "Wordpad", care sînt incluse în toate sistemele de operare Windows. Cel mai folosit ET profesional este Microsoft Word, inclus în suita "Microsoft Office", dar şi într-un pachet de aplicaţii de birotică cu preţ accesibil, numit "Microsoft Works". Există însă şi cîteva editoare de text profesionale care sînt gratuite, cum sînt cele incluse în suitele OpenOffice.org (utilizare privată sau în mediu instituţional, comercial sau necomercial), 602PCSuite Free (utilizare de către o singură persoană, în scop necomercial) sau EasyOffice Free (utilizare de către o singură persoană, în scop necomercial).

    Unele editoare de text sînt scoase în doua variante, una cu plată şi una gratuită (cu funcţionalitate ceva mai redusă), un exemplu fiind softul EditPad, care există în variantele EditPad Pro (cu plată) şi EditPad Lite (gratuit pentru utilizare non-comercială privată sau în cadrul unei organizaţii non-profit). EditPad Lite nu numai că are toate funcţiile de bază ale unui editor de text, dar funcţionalitatea sa o depăşeşte în anumite privinţe pe cea a editorilor incluşi în SO Windows şi de aceea m-am oprit asupra lui pentru acest manual. Acest program are de asemenea cîteva calităţi importante : este stabil; are o interfaţă intuitivă şi uşor de folosit; nu consumă multe resurse; funcţionează pe toate SO Windows recente (98 SE, ME, 2000, XP, Vista); are dimensiuni mici (în jur de 3 MB, ceea ce îl face uşor de descărcat de pe internet), la care se adaugă bineînţeles şi faptul că este gratuit. Un alt avantaj este că programul e tradus în limba română, deci poate fi folosit şi de cei care nu cunosc limba engleză.

MANUAL  EDITPAD  LITE (versiunea 6.4.1)

INSTALARE

INTERFAŢĂ

UTILIZARE

CONFIGURARE

    Este indicat să descărcăm cea mai nouă versiune a programului în limba română de pe situl producătorului. Facem dublu clic pe fişierul de instalare (SetupEditPadLiteRO.exe) şi vom fi întîmpinaţi de o fereastră în care putem să alegem tipul de instalare dorit din cele trei propuse. Varianta "Instalare Fără Întrebări" este cea mai simplă şi ca urmare este indicată pentru utilizatorii care doresc să instaleze programul cu setările predefinite. Varianta "Selectaţi Componentele şi Instalaţi" ne permite să decidem dacă instalăm sau nu documentaţia care vine cu programul (fişierul de ajutor, etc.) şi scurtăturile către acesta. Varianta "Instalare cu Opţiuni Avansate" ne permite să configuram în detaliu procesul de instalare, de exemplu putem să alegem dosarul de pe hardisc în care dorim să instalăm EditPad Lite (EPL), dacă acesta să fie asociat automat cu fişierele text, dacă să fie instalate documentaţia şi scurtăturile. Vom alege prima variantă de instalare ("Instalare Fără Întrebări") şi ca atare vom face clic pe butonul cu acelaşi nume.

    Apare o fereastră care conţine licenţa de folosire a EPL. Aceasta este o licenţă tipică pentru un gratisoft ("freeware") şi este bine să o citim. În licenţă se spune că programul este gratuit doar pentru folosire de către persoane particulare în scop necomercial sau de către organizaţiile non-profit care nu sînt finanţate majoritar din fonduri guvernamentale. Alte prevederi din licenţă sînt cele în care se specifică faptul că pentru varianta gratuită nu se oferă sprijin tehnic ("technical support") şi de asemenea că autorul softului nu poate fi tras la răspundere pentru anumite neplăceri (de ex. pierderi de date) care pot apare ca urmare a folosirii softului. Dacă sîntem de acord cu prevederile licenţei, facem clic pe butonul "Da" pentru a iniţia procesul propriu-zis de instalare (copierea fişierelor programului pe hardiscul nostru). Procedura de instalare se va desfăşura automat iar la sfîrşitul ei trebuie să facem clic pe butonul "Mulţumiri".

    Ca multe alte programe şi EPL va afişa la prima pornire o minifereastră ce conţine "pontul zilei" ("tip of the day"), fereastră care este setată să apară automat la fiecare pornire a softului. Acest pont este un sfat oferit de autorul programului către utilizator şi pune în evidenţă un aspect util referitor la funcţionalitatea softului. Pontul se schimbă la fiecare pornire a EPL, dar dacă vrem să le vedem pe rînd pe toate, putem face clic pe butonul "Next Tip" pînă vedem că ponturile încep să se repete. Ponturile sînt o modalitate mai uşoară de a învăţa despre folosirea programului, dar ele nu sînt neapărat necesare pentru cine citeşte fişierul de ajutor ("help file") inclus. Ca urmare înlăturăm bifarea de la căsuţa "Arată pontul zilei la pornire" ("Show tip of the day at startup"), făcînd clic în căsuţa respectivă şi apoi facem clic pe butonul "Mersi".

    Programul este deja lansat în execuţie în acest moment, însă în mod obişnuit îl vom lansa făcînd dublu-clic pe scurtătura de pe birou (suprafaţa de lucru - "desktop") sau pe cea prezentă în dosarul "EditPad Lite" instalat în meniul de start. La pornirea programului apare fereastra sa principală, pe care o putem maximiza pentru a avea o suprafaţă mai mare în care să lucrăm cu textul. Odată maximizată, programul va reţine această preferinţă a noastră şi în sesiunile următoare de lucru fereastra principală va fi afişată în mod maximizat fără intervenţia noastră.

    2. INTERFAŢA  PROGRAMULUI

    Interfaţa este similară cu a altor softuri concepute pentru sistemul de operare Windows. La partea cea mai de sus a ferestrei principale a programului se afla Bara cu Meniuri ("Menubar") care conţine liste ("meniuri") cu cele mai folosite comenzi. Meniurile ("File" - "Fişier", "Edit" - "Editează", "Search" - "Caută", "Block" - "Bloc [de Text]", "Convert" - "Converteşte", "Options" - "Opţiuni", "View" - "Vezi", "Help" - "Ajutor") se folosesc făcînd mai întîi clic pe titlul lor pentru a derula lista de comenzi, după care se face clic pe comanda dorită. Sub bara cu meniuri se afla Bara de Unelte ("Toolbar") care conţine nişte "butoane" sub forma unor pictograme (iconiţe). Butoanele ne permit să lansăm în execuţie foarte rapid comenzile cele mai des folosite. Fereastra principală a programului EPL are deci caracteristicile obişnuite ale ferestrelor softurilor pentru SO Windows (bara de meniuri, bara de unelte, bara de stare) dar are şi o caracteristică particulară şi anume folosirea unei interfeţe de tip multidocument ("mulţi document interface" - MDI) în care navigarea se face cu ajutorul unor taburi.

    Interfaţa (modul de afişare) multidocument ne permite să avem mai multe documente (fişiere) deschise în acelaşi timp şi să trecem foarte uşor de la unul la altul în funcţie de nevoile de moment. Documentele deschise se suprapun perfect (la fel ca nişte coli de hîrtie puse una peste alta), deci la un moment dat un singur document este vizibil în fereastra principală a editorului de text. Pentru a face comutarea între documente rapidă şi intuitivă, a fost pusă la punct navigarea cu ajutorul taburilor. Aceasta presupune ca fiecare document să aibă la marginea superioară o mică etichetă (tab) care iese din conturul ferestrei şi conţine numele documentului respectiv. Atunci cînd avem mai multe documente deschise îl putem aduce în prim-plan pe cel cu care dorim să lucrăm făcînd clic cu mausul pe tabul (eticheta) acestuia.

    Taburile sînt de patru feluri în EPL :

•     Activ ("Active") - Corespunde documentului deschis la care lucrăm şi care este afişat în fereastra EPL. Este colorat în alb şi are dimensiuni ceva mai mari decît taburile inactive.
•     Inactiv ("Inactive") - Corespunde unui document deschis la care nu se lucrează pe moment. Este colorat în gri.
•     Modificat ("Modified") - Corespunde unui document la care am făcut modificări pe care nu le-am salvat. Este colorat în roz (dacă este activ) sau în roşu (dacă este inactiv).
•     Fierbinte ("Hot") - Este o stare tranzitorie şi desemnează tabul peste care am dus cursorul mausului, fără să apăsam. Este colorat în gri-petrol.

    Interfaţa multidocument cu taburi este preferată de utilizatori pentru că are o ergonomie superioară oricărei alte interfeţe şi economiseşte resursele calculatorului (nefiind nevoie să deschidem fiecare document într-o fereastră separată). În plus folosirea acestui tip de interfaţă este intuitivă (uşor de înţeles) chiar şi pentru cineva care nu a avut de-a face cu calculatoarele, pentru că ea se bazează pe designul întîlnit de multă vreme la agendele telefonice şi la cartotecile folosite pentru ordonarea fişelor de prezentare a cărţilor dintr-o bibliotecă.

    3. UTILIZAREA  PROGRAMULUI

    Cel mai frecvent tip de folosire a editoarelor de text este pentru citirea documentelor şi eventual pentru modificarea (editarea) lor. Cealaltă activitate care se poate realiza cu un ET este bineînţeles scrierea unui text cu ajutorul calculatorului, care implică două etape principale şi anume cea de scriere propriu-zisă şi cea de editare a textului rezultat. Pe lîngă acestea, textul mai poate fi supus ulterior unor prelucrări secundare, care depind de funcţionalitatea editorului folosit (de exemplu corectura ortografică şi gramaticală).

    3.1 DESCHIDEREA  UNUI  DOCUMENT

    Pentru a deschide un document, trebuie să facem clic pe butonul corespunzător din bara de unelte ("toolbar"), care este al treilea începînd din partea stîngă. Acesta are desenată pe el o iconiţă simbolizînd un dosar întredeschis din care ies nişte file. Facem deci clic pe acest buton şi va apare o fereastră de explorare a conţinutului hardiscului, unde trebuie să selectăm fişierul ce conţine document dorit. Putem mări dimensiunea ferestrei trăgînd de colţul ei din dreapta-jos. Fereastra de explorare are funcţionalitatea asemănătoare cu a unei ferestre Windows Explorer, în sensul că putem face operaţii cu fişierele afişate dacă apelăm la comenzile din meniul contextual, care apare cînd facem clic-dreapta în interiorul ferestrei. Comenzile meniului sînt diferite dacă facem clic-dreapta pe un dosar (sau fişier), faţă de situaţia în care facem clic-dreapta pe un spaţiu în care nu se află vreun element.

    Ceea ce ne interesează însă acum este explorarea conţinutului hardiscului în căutarea fişierului dorit. Pentru a ne face munca mai uşoară, în fereastră sînt prezente cîteva elemente care ne ajută la navigare. Cel mai important dintre ele este o bară laterală care ne oferă acces prin intermediul unor butoane mari la nişte destinaţii des folosite. Butoanele mari pot fi privite ca nişte "semne de carte", pentru că dacă facem clic pe unul din ele, în fereastra de explorare va fi afişat conţinutul destinaţiei alese sub forma unui arbore de dosare şi fişiere. Cel mai util este butonul "[My] Computer" pe care dacă apăsam vor fi afişate partiţiile hardiscului şi unităţile de stocare (dischetă, CD-ROM, etc.). Alte butoane des folosite sînt "Desktop" ("Birou - Suprafaţă de Lucru"), "[My] Network [Places]" ("Destinaţii în Reţea") şi "[My] Documents" (prezent în Windows XP şi Vista). În partea din dreapta-sus a ferestrei se află patru butoane mici şi anume "Go to last folder visited" ("Mergi la ultimul dosar vizitat"), "Up one level" ("Urcă un nivel [în structura de dosare]"), "Create New Folder" ("Creează un Dosar Nou") şi "View Menu" ("Meniu de Vedere" - modul de afişare a fişierelor şi dosarelor).

    Navigarea în structura arborescentă a dosarelor este extrem de uşoară şi se aseamănă cu căutarea unor file într-un birou. În cazul biroului căutăm începînd cu suprafaţa lui şi continuînd cu conţinutul sertarelor, pînă găsim obiectul dorit. Este deci vorba de o căutare pornind de la suprafaţă înspre profunzime. Acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul ferestrei de explorare, unde pornim de la partiţii (sau de la unităţile de stocare) şi avansăm în etape ("coborîm cîte un nivel în structura arborescentă") descoperind pe parcurs întreg conţinutul de dosare şi fişiere. Pentru a afişa conţinutul unei partiţii în fereastra de explorare, trebuie să facem dublu-clic pe numele ei, lucrurile fiind identice şi în cazul dosarelor. Vor fi deci afişate dosarele prezente pe partiţie (sau subdosarele conţinute într-un dosar) şi putem continua explorarea făcînd dublu-clic pe unul din ele pentru a investiga conţinutul său. Dacă dorim să ne întoarcem la nivelul superior din structura arborescentă, va trebui să facem clic pe butonul "Up one level". Dacă dorim să ne întoarcem la dosarul deschis anterior, va trebui să facem clic pe butonul "Go to last folder visited".

    Explorarea ia sfîrşit în momentul în care am găsit fişierul dorit. Facem clic pe numele lui pentru a-l selecta şi apoi facem clic pe butonul "Open" pentru a-l afişa în fereastra principală a EPL. Putem deschide orice fişier prezent pe hardisc, indiferent de extensia lui, dar EPL nu va afişa în mod corespunzător decît fişierele pentru care este specializat şi anume cele de tip TEXT (cu extensia .txt). Este de altfel recomandat să deschidem numai acest tip de fişiere şi asta nu pentru că altfel s-ar întîmpla ceva rău cu calculatorul nostru (operaţiunea este inofensivă), ci pentru că deschizînd alte tipuri de fişiere (.exe., .mp3, etc.) va fi afişată o succesiune de simboluri alfanumerice din care nu vom înţelege nimic, tocmai pentru că ele nu sînt documente.

    Unul din punctele forte ale EPL este acela că ne permite să deschidem mai multe documente în acelaşi timp. Dacă repetăm manevra explicată mai sus putem deschide oricîte documente dorim şi vom putea trece de la unul la altul făcînd clic pe tabul (eticheta) lor. Documentul la care lucrăm la un moment dat (cel afişat în fereastra principală a EPL) se numeşte document activ, iar tabul său iese în evidenţă fiind colorat în alb. Cînd trecem la un alt document, acesta va deveni document activ, restul documentelor deschise devenind automat inactive.

    Deschiderea unui document se poate realiza bineînţeles şi făcînd clic pe meniul "Fişier" ("File"), iar apoi pe comanda "Deschide" ("Open"), pentru a afişa fereastra de explorare. Aceeaşi acţiune se poate realiza cu ajutorul combinaţiei de taste Ctrl+O.

    Softul EPL posedă şi o facilitate foarte utilă care ne permite să accesăm rapid documente deschise într-o sesiune de lucru anterioară, fără a le mai căuta pe hardisc. Această funcţie este întrucîtva asemănătoare cu funcţia "History" ("Istoric") din exploratoarele de internet ("browsers") şi se bazează pe alcătuirea unei liste cu adresele documentelor deschise recent, în aşa fel încît dacă dorim să redeschidem unul din aceste documente să îl căutăm în listă şi nu pe hardisc. Pentru a vedea lista, va trebui să facem clic pe săgetuţa de lîngă butonul "Deschide" ("Open") din bara de unelte. Deschiderea unui document din listă se realizează făcînd clic pe adresa lui. Dacă documentul respectiv a fost între timp şters, atunci dacă încercăm să îl deschidem va apare o minifereastră cu un mesaj de eroare ("[Documentul] se pare că nu mai există" - "[File] does not seem to exist anymore"). În acest din urmă caz, adresa fişierului dispărut va fi ştearsă automat din listă. Pentru a evita pe viitor astfel de întîmplări, putem să "curăţăm" lista de adresele fişierelor inexistente, făcînd clic pe opţiunea "Înlătură Fişierele Desuete" ("Remove Obsolete Files"). Dacă dorim să ştergem toate adresele din lista, facem clic pe opţiunea "Înlătură Toate Fişierele" ("Remove All Files"). Lista documentelor deschise anterior poate fi accesată şi din meniul "Fişier" ("File"), dacă ducem cursorul mausului peste comanda "Redeschide" ("Reopen").

    În situaţia în care un fişier a fost deschis, dar nu este afişat corespunzător (eventualitate extrem de rară, dar teoretic posibilă), trebuie să obligăm softul să îl redeschidă, făcînd clic pe opţiunea "Reîncarca de pe Disc" ("Reload from Disk") din meniul "Fişier" ("File"). În mod normal de această dată el va fi afişat în mod corect.

    3.2 SALVAREA  UNUI  DOCUMENT 

    Operaţiunea de salvare presupune memorarea permanentă a modificărilor aduse unui document. EditPad Lite, la fel ca orice alt editor de text, ne permite să modificăm un document în ce fel dorim şi aceste modificări sînt vizibile imediat după lansarea comenzilor. Cu toate acestea dacă nu salvăm documentul în formă modificată, la următoarea deschidere a lui vom vedea că el apare în versiunea de dinaintea efectuării modificărilor. Salvarea este singura operaţie care ne garantează că munca noastră nu s-a pierdut şi de aceea este indicat să salvăm documentul la intervale regulate de timp, pentru a nu ne expune pierderii accidentale a datelor provocată de o pană de curent sau de o altă situaţie neprevăzută. Prin salvarea documentului, acesta este stocat pe hardisc (sau pe altă unitate de stocare) cu tot cu modificările sau adăugirile făcute. Ca urmare chiar dacă alimentarea cu curent electric se suspendă temporar, documentul este în siguranţă, iar noi ne vom putea reîncepe munca din locul în care am întrerupt-o. Salvarea documentelor în EditPad Lite este exclusiv manuală, adică utilizatorul trebuie să dea în mod explicit comanda de salvare pentru ca modificările textului să fie permanentizate. Unele editoare mai complexe oferă şi o funcţie de salvare automată, prin care programul însuşi salvează documentul la un interval de timp stabilit de utilizator (5 minute, 10 minute, etc.).

    Cea mai uşoară metodă de a salva documentul la care lucrăm este să facem clic pe butonul "Save" din Bara de Unelte, buton care are desenat pe el o dischetă. Dacă repetăm această manevră la intervale regulate de timp sau după ce am făcut modificări importante la document, vom fi absolut siguri că nu vor exista surprize neplăcute. Alternativ, putem folosi combinaţia de taste Ctrl+S, care are exact acelaşi rezultat şi în plus ne permite să nu ridicăm mîinile de pe tastatură în timp ce scriem. În cazul în care avem deschise mai multe documente şi lucrăm alternativ la ele, EPL ne oferă posibilitatea să le salvăm pe toate în acelaşi timp, fără deci că să mai fie nevoie să îl salvăm pe fiecare în parte. Pentru aceasta facem clic pe butonul "Salvează Tot" ("Save All") din Bara de Unelte, buton care are desenat pe el mai multe dischete suprapuse, sau alternativ putem folosi combinaţia de taste Ctrl+Shift+A. Putem de asemenea folosi comenzile "Salvează" ("Save") şi "Salvează Tot" ("Save All"), dacă le accesăm în cadrul meniului "Fişier" ("File"). Prin aceste două comenzi documentul este salvat în formatul original (de ex. TXT), dar la fel de important, el este salvat în locul în care se află, adică pe hardisc, pe dischetă, etc.

    Dacă dorim să salvăm documentul (fişierul) în alt loc decît cel original sau cu alt nume ori format, trebuie să apelăm la comanda "Salvează Ca" ("Save As" ). Să presupunem că avem un fişier text deschis în EPL şi dorim să îl salvăm sub alt nume şi pe altă partiţie decît cea de origine. Pentru aceasta facem clic pe meniul "File" şi apoi pe opţiunea "Salvează Ca". Va apare o fereastră de explorare în care trebuie să specificăm numele fişierului (îl completăm în cîmpul "File name", după ce ştergem numele deja prezent dacă acesta nu ne convine) şi locul de salvare (partiţia şi dosarul în care să fie inclus). Trebuie de asemenea să fim atenţi ca în cîmpul "Save as type" ("Salvează că tip [de fişier]") din fereastra de explorare, formatul fişierului de salvat să fie specificat corect, adică "Document Text (*.txt)". Dacă îl salvăm ca "Orice Fişier" ("Any file") fişierul rezultat nu va avea extensia TXT, dar i-o putem adăuga ulterior în mod manual. Dacă îl salvăm ca "Document HTML " el va fi deschis automat în explorator ("browser"), ceea ce nu ne va permite să îl edităm. După ce am specificat corect formatul ("Document Text") şi locul de stocare, va trebui să facem clic pe butonul "Salvează" ("Save") din fereastra de explorare, iar documentul va fi salvat instantaneu. În locul comenzii din meniul "Fişier" ("File") putem să folosim combinaţia de taste Ctrl+Shift+S, cu acelaşi rezultat.

    Comenzile "Salvează" ("Save") şi "Salvează Ca" ("Save As") sînt disponibile şi în cadrul meniului contextual, care apare dacă facem clic-dreapta în interiorul unui document deschis sau pe tabul lui. Salvarea unui document în formatul Html este recomandată doar dacă folosim EPL ca editor pentru codul Html al unei pagini web. Acest lucru este posibil, dar nu este recomandat, pentru că există softuri specializate (editoare Html) care sînt mai uşor de folosit şi oferă o mulţime de opţiuni suplimentare.

    Softul EPL monitorizează permanent situaţia documentului deschis şi în funcţie de faptul dacă au fost aduse sau nu modificări acestuia, activează butoanele şi comenzile legate de salvare. Butoanele "Salvează" şi "Salvează Tot" (şi opţiunile corespunzătoare din meniul "Fişier") sînt estompate (nefuncţionale) dacă nu am făcut nici o modificare la documentul (documentele) deschis(e). Ele devin însă funcţionale imediat ce am făcut prima modificare la document. Tot această monitorizare este responsabilă de faptul că înainte de a închide un document modificat, sîntem întrebaţi dacă nu cumva dorim să-l salvăm în prealabil, situaţie care este expusă mai jos.

    3.3 ÎNCHIDEREA  UNUI  DOCUMENT

    După ce am terminat de citit sau editat unul sau mai multe documente, le putem închide. Cea mai elegantă şi uşoară metoda de a închide un document la care nu am făcut modificări este să facem clic-dreapta pe tabul său şi în meniul care apare să facem clic pe opţiunea "Închide" ("Close"). Putem proceda asemănător cu oricare din documentele deschise, indiferent dacă el este activ sau inactiv. La fel ca orice soft şi EPL ne permite să efectuăm o acţiune pe mai multe căi, rămînînd ca utilizatorul să o aleagă pe aceea pe care o socoteşte cea mai eficientă pentru stilul său de lucru. Închiderea unui document nemodificat se poate realiza şi făcînd clic pe butonul "Închide" ("Close") din Bara de Unelte (al doilea din stînga), iar ca urmare documentul activ (afişat în fereastră) va fi închis. Celelelate căi presupun folosirea opţiunii "Închide" din meniul "Fişier" sau a combinaţiei de taste Ctrl+W. Dacă dorim să închidem toate documentele, atunci trebuie să facem clic pe opţiunea "Închide Tot" ("Close All") din meniul "Fişier" ("File") sau să folosim combinaţia de taste Shift+Ctrl+W.

    În cazul în care am operat modificări la un document, nu vom putea să îl închidem decît după ce îi indicăm programului decizia noastră în legătură cu modificările efectuate, cu alte cuvinte dacă le păstrăm sau nu. În situaţia în care încercăm să închidem un fişier modificat, va apare automat o minifereastră de avertizare cu textul : "Fişierul a fost modificat. Doriţi să salvaţi fişierul înainte de a-l închide?.." ("The file has been modified. Do you want to save the file before closing it?..."). Avem la dispoziţie trei butoane pentru a indica decizia noastră. Dacă facem clic pe butonul "Salvează" ("Yes: Save") modificările vor fi salvate, dacă facem clic pe butonul "Nu Salva" ("No: Don't Save") modificările nu vor fi salvate, iar dacă facem clic pe butonul "Anulează" ("Cancel Close") operaţiunea de închidere a fişierului va fi anulată. Lucrurile stau asemănător dacă avem deschise mai multe documente la care am făcut modificări şi decidem să le închidem pe toate dintr-o dată (Shift+Ctrl+W). Programul va lua pe rînd fişierele deschise şi ne va întreba ce să facă în legătură cu modificările ce le-au fost aduse. Pentru fiecare fişier vom avea fie opţiunea să păstrăm modificările (facem clic pe butonul "Salvează Fişierul" ("Save this File"), fie să le anulăm (facem clic pe butonul "Nu Salva Fişierul" - "Don't Save this File"). În plus avem posibilitatea să luăm o hotărîre care să privească modificările din toate documentele fără să mai decidem pentru fiecare document în parte, putînd deci să păstrăm modificările (facem clic pe butonul "Salvează Tot" - "Save All Files") sau să le anulăm (facem clic pe butonul "Nu Salva Nimic - "Don't Save Any").

    3.4 EDITAREA  UNUI  DOCUMENT  

    După ce am deschis un document îl putem citi şi de asemenea îl putem prelucra. Toate acţiunile pe care le efectuăm în vederea modificării unui text d.p.d.v. al aspectului sau al conţinutului sînt înglobate într-un concept general care poartă numele de "editare".

    Unul din marile avantaje pe care le oferă calculatorul comparativ cu maşina de scris este faptul că ne permite să rearanjăm un text (să adăugăm, să ştergem sau să mutăm paragrafe) foarte rapid şi într-un mod extrem de intuitiv. Editarea unui text poate fi înţeleasă de oricine a "prelucrat" articole şi poze din ziare sau reviste cu ajutorul instrumentelor binecunoscute (foarfecă, cutie cu lipici, carioci, gumă, etc.), activitate care este realizată cu bune rezultate şi de către copiii preşcolari. Tocmai pentru că decuparea şi lipirea unor poze sau texte din publicaţiile tipărite este un proces pe care majoritatea persoanelor l-au realizat într-o perioadă mai apropiată sau mai indepărtată a existenţei lor, programatorii s-au gîndit să facă editarea textului la fel de uşoară că această activitate practică aflată la îndemîna oricui. Succesiunea de operaţii în cazul decupării sau copierii unei porţiuni de text cu ajutorul unui ET este intuitivă şi o reproduce în mare măsură pe cea din viaţa reală : selectarea textului, copierea sau decuparea sa, fixarea în Cliplanşetă (memoria Clipboard), lipirea în noua poziţie. Memoria Clipboard este o memorie temporară în care sînt stocate în mod automat elementele (de ex. fragmentele de text) pe care dorim să le rearanjăm.

    În cele ce urmează vor fi prezentate detaliat etapele procesului de editare. Este recomandat să deschidem un document în format text aflat pe hardisc, pentru a înţelege mai bine tehnicile care urmează a fi expuse. Şi mai bine ar fi să facem o copie după un fişier text şi să o folosim pe aceasta, astfel că indiferent ce modificări i-am aduce, originalul nu va fi afectat. De exemplu dacă folosim Windows ME putem face o copie a fişierului "GENERAL.TXT" aflat în dosarul de la adresa C:\Windows, iar dacă folosim Windows XP putem face o copie a fişierului "eula.txt" aflat în dosarul de la adresa C:\Windows\system32.

    3.4.1 Selectarea şi Deselectarea unei Porţiuni de Text

    Orice document se prezintă în fereastra editorului ca o succesiune de linii de text suprapuse, grupate sau nu în paragrafe. Etapa de selectare a textului pe care dorim să-l modificăm este esenţială, pentru că prin ea îi arătăm softului cu precizie porţiunea pe care dorim să o prelucrăm. Rezultatul selectării este în general un bloc de text, deşi se pot selecta şi o singură literă sau un singur cuvînt. Porţiunea selectată se va colora diferit de restul textului, de cele mai multe ori textul avînd culoarea albă, iar fundalul culoarea bleumarin.

    Cea mai simplă metodă de selectare se face exclusiv cu ajutorul mausului. De obicei cursorul ("pointer") mausului are forma unei săgetuţe. În momentul în care mutăm cursorul deasupra unui text (într-un editor de text sau în exploratorul web) forma cursorului se schimbă, el luînd acum aspectul unei mici linii verticale. Pentru a selecta o porţiune de text poziţionăm mai întîi cursorul la începutul textului respectiv şi apoi facem clic pe butonul stîng al mausului, în acest fel inserînd cursorul în document. Ţinînd în continuare butonul apăsat tragem mausul înspre dreapta, în aşa fel încît să fie selectată porţiunea pe care o dorim (o literă, un cuvînt, o propoziţie sau întregul rînd de text). Dacă intenţia noastră este să selectăm un paragraf (format din mai multe rînduri de text) atunci trebuie să facem clic la începutul paragrafului şi apoi ţinînd butonul sting apăsat să tragem mausul în diagonală din partea stîngă-sus înspre partea dreaptă-jos. În momentul în care am terminat de selectat porţiunea dorită, ridicăm degetul de pe butonul stîng al mausului. Procedura este similară dacă dorim să selectăm mai multe paragrafe dintr-o dată. În cazul în care fragmentul vizat este de dimensiuni mari şi nu se încadrează într-o singură fereastră, procedăm cum a fost explicat mai înainte, dar ducem cursorul mausului (cu butonul stîng apăsat) în jos, în aşa fel încît el să depăşească marginea inferioară a ferestrei editorului. Textul va începe să se deruleze şi va fi selectat în mod automat. Pentru a opri derularea (şi implicit selectarea) ridicăm degetul de pe butonul stîng al mausului. Dacă dorim să deselectam tot textul, facem clic cu butonul stîng al mausului oriunde în interiorul documentului. Dacă dorim să deselectam doar o porţiune din el, ţinem apăsat butonul sting şi tragem mausul în sus, iar rîndurile de la marginea inferioară a porţiunii selctate se vor deselecta progresiv. Acest ultim procedeu este valabil doar dacă după selectare nu am ridicat degetul de pe butonul stîng al mausului.

    O a doua metodă de selectare presupune folosirea doar a tastaturii şi este preferată de cei care nu doresc să desprindă mîinile de pe tastatură în timp ce lucrează la un text. Ea presupune folosirea tastei Shift împreună cu una din tastele navigaţionale (cu săgeată). Începem procedura de selectare prin plasarea cursorului la începutul textului vizat, folosindu-ne de tastele direcţionale (cu săgeata în sus, în jos, la dreapta şi la stînga). Apoi ţinem apăsată tasta Shift şi în acelaşi timp apăsăm tasta navigaţională cu săgeată la dreapta. În acest fel va fi selectat tot rîndul de text pe care se afla cursorul. După atingerea marginii drepte a acestui rînd selectarea va continua cu rîndul următor. Aceasta metodă este însă destul de lentă şi de aceea este de preferat să folosim tasta Shift în combinaţie fie cu tasta cu săgeata în jos (în acest fel rîndurile de text sînt selectate complet pe o direcţie verticală), fie cu tasta Page Down (în acest fel sînt selectate rîndurile de după cursor încadrate în dimensiunea unei "pagini", care este egală cu dimensiunea pe verticală a ferestrei principale a EPL). Dacă dorim să deselectăm anumite rînduri de text folosim tasta Shift în combinaţie cu tasta cu săgeată la stînga, tasta cu săgeată în sus (deselectare a cîte unui rînd pe verticală) sau tasta Page Up (deselectare a cîte unei "pagini" întregi), iar procesul de deselectare va înainta progresiv începînd cu limita inferioară a porţiunii selectate.

    O a treia metodă de selectare presupune folosirea atît a mausului cît şi a tastaturii şi ea este foarte uşoară şi în acelaşi timp foarte puţin predispusă la erori. Inserăm cursorul la începutul fragmentului de text, făcînd clic pe butonul stîng al mausului. Apoi ţinem apăsată tasta Shift şi facem clic cu mausul la sfîrşitul porţiunii pe care dorim să o selectăm. Dacă fragmentul de text pe care dorim să-l selectăm este mare, adică depăşeşte dimensiunea ferestrei editorului, facem întîi clic la începutul lui şi apoi derulăm conţinutul ferestrei cu ajutorul rotiţei de derulare ("scroll") pînă ajungem la locul în care se termină porţiunea pe care dorim să o selectăm. În acest moment ţinem apăsată tasta Shift, poziţionăm cursorul la sfîrşitul fragmentului şi facem clic pe butonul stîng al mausului. Dacă dorim să deselectăm textul facem clic oriunde în interiorul documentului.
În cazul în care intenţionăm să selectăm tot textul dintr-un anumit document, avem la dispoziţie comanda "Selectează Tot" ("Select All"), care este disponibilă în meniul "Editează", în meniul contextual (care apare dacă facem clic dreapta oriunde în document) sau prin combinaţia de taste Ctrl+A (uşor de reţinut pentru că litera A este prima din cuvîntul "All").

    3.4.2 Decuparea unei Porţiuni de Text

    Acest procedeu, la fel ca şi cel de copiere, presupune folosirea unui element care necesită o mică explicaţie prealabilă. În momentul în care noi decupăm sau copiem un fragment de text, el este pus într-o porţiune specială a memoriei calculatorului, numită "Cliplanşetă" ("Clipboard"). Numele ei vine de la planşeta ("board") care este folosită pentru păstrarea foilor de hîrtie volante şi care este dotată la partea superioară cu o clemă ("clip") pentru fixarea filelor. Cliplanşeta folosită de SO Windows are însă o limitare şi anume că nu poate să "fixeze" decît un singur element (dosar, fişier, fragment de text, imagine, etc.), iar atunci cînd am memorat altul el îl va înlocui pe cel deja prezent.

    Acţiunea de decupare este folosită pentru mutarea unei anumite porţiuni de text într-un nou loc, care poate fi în acelaşi document sau în altul. Ea presupune dispariţia textului selectat din poziţia curentă şi depozitarea lui în Cliplanşetă, în aşteptarea lipirii în noua poziţie. Decuparea se realizează prin comanda "Decupează" ("Cut"), după selectarea în prealabil a textului pe care dorim să-l mutăm. Comanda de decupare poate fi dată în mai multe feluri. Cel mai simplu este să folosim butonul cu acelaşi nume din bara de unelte a EPL, buton care are desenată o foarfecă pe el. Altă variantă este ca după selectarea textului să facem clic-dreapta în interiorul documentului şi în meniul contextual să facem clic pe opţiunea "Decupează" ("Cut"). Cei care preferă să folosească tastatura au la dispoziţie combinaţia de taste Ctrl+X, extrem de uşor de reţinut pentru că X seamănă cu o foarfecă deschisă. În sfîrşit, o ultimă variantă este să facem clic pe titlul meniului "Editează" pentru a-l afişa şi apoi să facem clic pe opţiunea "Decupează".

    După decuparea textului şi fixarea lui automată în Cliplanşetă urmează lipirea lui, care va fi explicată ceva mai jos.

    O metodă extrem de uşoară de decupare a unui text şi de repoziţionare a lui în cadrul aceluiaşi document implică folosirea tehnicii numite "trage şi depune" ("drag and drop"). Selectăm porţiunea de text dorită (cu mausul sau tastatura sau ambele), apoi facem clic-stînga pe ea şi ţinînd butonul stîng al mausului apăsat o tragem către locul dorit. Cînd am ajuns la noul loc dăm drumul butonului mausului şi textul va ocupa poziţia aleasă de noi.

    Softul EPL ne oferă prin comanda "Decupează-Ataşează" ("Cut Append") o mică îmbunătăţire a funcţiei de decupare, în sensul că este posibil să decupăm unul după altul mai multe fragmente de text care vor fi anexate (ataşate) unul la celălalt, ele fiind lipite ulterior în grup. Se depăşeşte în acest fel limitarea memoriei Clipboard care nu permitea decît mutarea cîte unui fragment odată. Această comandă este disponibilă în meniul "Editează" ("Edit") sau prin folosirea combinaţiei de taste Shift+Ctrl+X. Deşi această funcţie îşi are utilitatea ei, MunteAlb (autorul acestui manual) recomandă folosirea unui program special (de ex. Ditto, soft gratuit) pentru această operaţie, deoarece EPL nu ne oferă posibilitatea să vedem care este conţinutul exact al memoriei Clipboard. Softul cu plată EditPad Pro are integrată facilitatea de stocare a mai multor fragmente de text în scopul reutilizării ulterioare, similară cu cea prezentă în Ditto sau alte programe de acelaşi fel (ArsClip, Clipmate, Flashpaste, etc.).

    3.4.3 Copierea unei Porţiuni de Text

    Acţiunea de copiere este folosită pentru duplicarea unei porţiuni de text în scopul poziţionării într-un nou loc, care poate fi în acelaşi document sau în altul. Ea presupune efectuarea unei copii identice după textul selectat şi depozitarea ei în memoria Clipboard, în aşteptarea lipirii. Spre deosebire de decupare, textul care a fost copiat rămîne la locul său, urmînd ca noi să lipim în noul loc o copie a lui şi nu originalul. Operaţiunea se realizează prin comanda "Copiază" ("Copy"), după selectarea în prealabil a textului pe care dorim să-l duplicăm. Comanda de copiere poate fi dată în mai multe feluri. Cel mai simplu este să folosim butonul cu acelaşi nume din bara de unelte a EPL, buton care are desenate pe el două foi de hîrtie. Altă variantă este ca după selectarea textului să facem clic-dreapta în interiorul documentului şi în meniul contextual să facem clic pe opţiunea "Copiază" ("Copy"). Cei care preferă să folosească tastatura au la dispoziţie combinaţia de taste Ctrl+C, extrem de uşor de reţinut pentru că litera C este prima din cuvîntul "copiere". În sfîrşit, o ultimă variantă este să facem clic pe titlul meniului "Editează" pentru a-l afişa şi apoi să facem clic pe opţiunea "Copiază".

    Este posibil să copiem un fragment de text în cadrul aceluiaşi document folosind tehnică numită "trage şi depune" ("drag and drop"). Selectăm porţiunea de text dorită (cu mausul sau tastatura sau ambele), apoi facem clic-stînga pe ea şi ţinînd butonul stîng al mausului apăsat o tragem către locul dorit. Cînd am ajuns la noul loc apăsam tasta Ctrl şi apoi dăm drumul butonului mausului. Putem ţine apăsată tasta Ctrl pe tot parcursul tragerii textului, dar este mai uşor să facem acest lucru doar în momentul în care trebuie să poziţionăm textul în noul loc.

    La fel ca în cazul decupării, softul EPL ne propune şi funcţia "Copiază-Ataşează" ("Copy Append") pentru a depăşi limitarea Cliplanşetei. Această comandă este disponibilă în meniul "Editează" ("Edit") sau prin folosirea combinaţiei de taste Shift+Ctrl+C. Şi în acest caz este recomandată folosirea unui soft specializat dacă avem nevoie de această facilitate.

    O facilitate interesantă şi utilă este copierea prin metoda "trage şi depune" ("drag and drop") a unor porţiuni de text între fişiere deschise în EPL şi fişiere deschise în alte editoare de text. Aceasta metodă este mai directă decît metoda clasică, în sensul că nu mai este nevoie să facem clic pe butoanele de copiere şi apoi de lipire. Copia fragmentului duplicat este transferată direct, fără a mai fi depozitată în Cliplanşetă. Să presupunem că dorim să copiem o porţiune de text între un document deschis în EPL şi altul deschis în Wordpad. Selectăm porţiunea în cauză în fereastra EPL, apoi facem clic pe ea şi ţinem apăsat butonul stîng al mausului. Apoi tragem (cu butonul stîng tot apăsat) cursorul mausului în jos şi îl ducem peste butonul ferestrei Wordpad din bara de sarcini ("taskbar"). După un foarte scurt interval de aşteptare, fereastra Wordpad va fi maximizată şi va apare în prim-plan, înlocuind fereastra EPL. Poziţionăm cursorul în locul din document în care dorim să inserăm textul şi dăm drumul butonului stîng al mausului. Textul va fi copiat automat în noul loc. Operaţiunea inversă, de copiere a unui text din Wordpad în EPL, prin metoda "trage şi depune" este şi ea posibilă, decurgînd identic celei deja prezentate.

    3.4.4 Lipirea unei Porţiuni de Text

    Etapa care concretizează rezultatul acţiunilor de decupare sau copiere este cea de lipire a porţiunii de text depozitate în memoria Clipboard. Mai întîi trebuie să mutăm cursorul în locul în care dorim să lipim textul, lucru care se poate realiza fie făcînd clic cu mausul în locul respectiv, fie folosind tastele navigaţionale. Lipirea se realizează prin folosirea comenzii "Lipeşte" ("Paste"), care poate fi dată în mai multe feluri. Cel mai simplu este să folosim butonul cu acelaşi nume din Bara de Unelte a EPL, buton care are desenată pe el o planşetă cu clemă. Altă variantă este ca după selectarea textului să facem clic-dreapta în interiorul documentului şi în meniul contextual să facem clic pe opţiunea "Lipeşte" ("Paste"). Cei care preferă să folosească tastatura au la dispoziţie combinaţia de taste Ctrl+V, extrem de uşor de reţinut pentru că litera V seamănă cu o clemă de planşetă. În sfîrşit o ultimă variantă este să facem clic pe titlul meniului "Editează" pentru a-l afişa şi apoi să facem clic pe opţiunea "Lipeşte".

    Trebuie menţionat că textul pe care dorim să-l lipim într-un document deschis în EPL poate proveni de oriunde. De exemplu putem copia o porţiune de text dintr-o pagină web deschisă în explorator ("browser") şi apoi să o lipim într-un document deschis în EPL. De asemenea putem decupa fragmente de text din fişiere deschise în alte editoare de text, cum sînt Notepad, Wordpad, etc. şi apoi să le lipim în EPL.

    3.4.5 Ştergerea unei Porţiuni de Text

    Comanda de ştergere implică folosirea tastelor Delete sau Backspace (tasta cu săgeată la stînga situată deasupra tastei Enter), care sînt specializate tocmai pentru această acţiune. Tasta Delete ne permite să ştergem caracterele alfanumerice (literele, cifrele, simbolurile) situate la dreapta cursorului. Dacă apăsam tasta o singură dată vă fi şters un singur caracter, iar dacă dorim să ştergem mai multe caractere va trebui să o apăsam succesiv de mai multe ori. În cazul în care dorim să ştergem rapid o succesiune de caractere va trebui să ţinem apăsată tasta Delete pînă cînd şi ultimul caracter alfanumeric vizat de noi a fost şters. Trebuie menţionat că la terminarea unui rînd ştergerea va continua cu rîndul următor, pînă cînd ridicăm degetul de pe tastă. Folosind această metodă putem şterge rînduri întregi de text, dar tehnica este destul de greoaie. EditPad Lite ne oferă şi posibilitatea de a şterge cîte un rînd odată dacă folosim combinaţia de taste Ctrl+Y, rîndul şters fiind acela pe care se află cursorul. Pentru situaţia în care dorim să ştergem un fragment de text mai mare, cel mai bine este să îl selectăm şi apoi să apăsăm o dată tasta Delete. În meniul "Editează" ("Edit") şi în meniul contextual există comanda "Şterge" ("Delete") care are aceeaşi funcţie ca şi tasta dar folosirea este ceva mai puţin comodă.

    Tasta Backspace ne permite să ştergem caracterele alfanumerice (literele, cifrele, simbolurile) situate la stînga cursorului. Dacă apăsam tasta o singură dată va fi şters un singur caracter, iar dacă dorim să ştergem mai multe caractere va trebui să o apăsam succesiv de mai multe ori. În cazul în care dorim să ştergem rapid o succesiune de caractere va trebui să ţinem apăsată tasta Backspace pînă cînd şi ultimul caracter alfanumeric vizat de noi a fost şters. Trebuie menţionat ca la terminarea unui rînd ştergerea va continua cu rîndul anterior, pînă cînd ridicăm degetul de pe tastă.Dacă selectăm un fragment mai mare de text şi apăsăm tasta Backspace fragmentul va fi şters, dar cei mai mulţi utilizatori folosesc doar tasta Delete în acest scop.

    Dacă dorim să ştergem un document deja deschis în EPL o putem face din interiorul editorului, fără a mai fi nevoie să utilizăm Windows Explorer. Pentru aceasta facem clic pe meniul "Fişier" ("File") şi apoi pe opţiunea "Şterge" ("Delete"). Va apare o minifereastră de avertizare în care trebuie să facem clic pe butonul "Da" ("Yes"), dacă ne menţinem hotărîrea de ştergere sau pe "Nu" ("No"), dacă ne-am răzgîndit.

    3.4.6 Dezexecutarea şi Reexectuarea Acţiunilor

    Elaborarea unui material scris este un proces complex care implică luarea unor decizii legate de conţinutul şi aspectul textului, decizii ce ni se par bune pe moment, dar pe care ulterior poate că dorim să le schimbăm. Deciziile noastre se reflectă bineînţeles în succesiunile de comenzi pe care le dăm programului şi pe care acesta le execută cu precizie. Crearea unui text într-un anumit interval de timp implică de multe ori scrierea şi editarea lui în paralel, ca urmare sîntem puşi în situaţia să luăm decizii legate de editare mai la repezeală, pentru că dorim să nu pierdem o idee pe care o avem deja în minte sau sîntem presaţi de timp şi dorim să terminăm materialul. Aceste decizii "pripite" pot avea consecinţe de o gravitate mai mare sau mai mică, dar este bine de ştiut că ele pot fi anulate oricînd, imediat după luarea lor sau mai tîrziu cînd ne dăm seama de greşeala făcută. Mai mult, putem să ne găsim şi în situaţia în care sîntem obligaţi să revenim asupra unor decizii pe care deja le-am anulat, pentru că ne dăm seama că deciziile luate în prima instanţă erau în definitiv mai bune decît cele luate ulterior. Editoarele de text ne permit întotdeauna să revenim asupra deciziilor luate prin punerea la dispoziţie a comenzilor "Dezexecută" ("Undo") şi "Reexecută" ("Redo").

    3.4.6.1 Dezexecutarea (Anularea) unei Acţiuni Efectuate

    În cursul operaţiunilor de editare este foarte posibil ca la un moment dat să facem o greşeală, de exemplu să mutăm un alt fragment în locul celui intenţionat sau să mutăm fragmentul corect într-un loc greşit. Softul EPL ne dă posibilitatea să anulăm o acţiune greşită (sau chiar una corectă în cazul în care ne răzgîndim), fie imediat după efectuarea ei, fie mai tîrziu. Ori de cîte ori dăm o comandă ("Decupează", "Copiază", "Lipeşte", "Şterge", etc.) EPL o va executa, dar în acelaşi timp o va înregistra într-o listă prin consultarea căreia vom putea să o anulăm ulterior. În cazul în care dorim să anulăm o comandă care tocmai a fost efectuată, va trebui să facem clic pe butonul "Dezexecută" ("Undo") din bara de unelte, buton care are desenată pe el o săgeată curbată înspre stînga. Dacă dorim să anulăm şi alte comenzi anterioare, trebuie să apăsăm în mod repetat pe butonul "Dezexecută", iar comenzile vor fi anulate pe rînd în ordinea inversa celei în care au fost date (de la ultima la prima). Anularea selectivă numai a anumitor comenzi din cele date în sesiunea de lucru curentă, implică folosirea listei comenzilor executate, listă care va fi afişată dacă facem clic pe săgetuţa cu vîrful în jos aflată lîngă butonul "Dezexecută" ("Undo"). Va apare un meniu în care sînt cuprinse toate comenzile efectuate şi nu ne rămîne decît să facem clic pe cea pe care dorim să o anulăm. Toate comenzile date înaintea acesteia vor fi şi ele anulate în mod automat.

    Comanda de anulare a unor acţiuni efectuate este disponibilă şi în alte moduri în afara celui deja prezentat. Pentru utilizatorii care preferă să nu îşi desprindă mîinile de pe tastatură există combinaţia de taste Ctrl+Z. O variantă alternativă este să facem clic pe opţiunea "Dezexecută" din meniul "Editează" sau pe cea din meniul contextual.

    3.4.6.2 Reexecutarea (Reefectuarea) unei Acţiuni Anulate

    Dacă ne răzgîndim în privinţa unei acţiuni pe care tocmai am anulat-o, putem să o efectuăm din nou într-un mod foarte simplu, şi anume făcînd clic pe butonul "Reexecută" ("Redo") din bara de unelte, care are desenată pe el o săgeată curbată înspre dreapta. Dacă dorim să reefectuăm şi alte comenzi anterioare, trebuie să apăsăm în mod repetat pe butonul "Reexecută", iar comenzile vor fi reefectuate pe rînd în ordinea inversă celei în care au fost anulate (de la prima la ultima). Reefectuarea selectivă numai a anumitor comenzi din cele anulate în sesiunea de lucru curentă implică folosirea listei comenzilor anulate, listă care va fi afişată dacă facem clic pe săgetuţa cu vîrful în jos aflată în lîngă butonul "Reexecută" ("Redo"). Va apare un meniu în care sînt cuprinse toate comenzile efectuate şi nu ne rămîne decît să facem clic pe cea pe care dorim să o reefectuăm. Toate comenzile efectuate înaintea acesteia vor fi şi ele reexecutate în mod automat.

    Comanda de reexecutare a unor acţiuni anulate este disponibilă şi în alte moduri în afara celui deja prezentat. Pentru utilizatorii care preferă să nu îşi desprindă mîinile de pe tastatură există combinaţia de taste Ctrl+R. O variantă alternativă este să facem clic pe opţiunea "Reexecută" din meniul "Editează" sau pe cea din meniul contextual.

    3.5 FORMATAREA  UNUI  DOCUMENT

    Formatarea este procesul prin care modificăm aspectul unui text. Ea este deci complementară editării, pentru că aceasta se referă doar la modificarea conţinutului textului. Formatarea unui document ne permite să îi dăm un aspect în conformitate cu conţinutul său (articol, recenzie, raport, manual, etc.), în aşa fel încît cititorul să îl citească cu plăcere şi să reţină uşor ideile principale.

    Tipul de formatare pe care îl putem aplica unui text depinde atît de editorul folosit (obişnuit sau profesional) cît şi de extensia (.doc, .rtf, .txt) fişierului care conţine textul respectiv. Este evident că editoarele profesionale au cele mai multe opţiuni de formatare (de bază şi avansate) şi dacă ţinem să dăm un aspect deosebit textului este recomandat să folosim un astfel de soft. Pe de altă parte, editoarele obişnuite oferă opţiuni de formatare care sînt suficiente pentru majoritatea celor care utilizează calculatorul pentru scris. Softul EPL este limitat în ceea ce priveşte opţiunile de formatare de faptul că poate prelucra doar fişiere TXT, nu şi fişiere de tip DOC sau RTF, acestea permiţînd mult mai multe opţiuni de formatare.

    3.5.1 Împărţirea în Paragrafe

    Atunci cînd elaborăm un document este bine să îl împărţim în paragrafe pe măsură ce scriem, dar putem să facem această operaţie şi după ce am terminat de scris. Paragraful este un fragment de text care are o consistenţă interioară, dată de faptul că frazele care îl compun se referă la o anumită idee pe care o scot în evidenţă (o dezvoltă, o explică, o rezumă, etc.). Împărţirea în paragrafe nu numai că face textul mai uşor de citit, dar în acelaşi timp îl face mai uşor de înţeles, şi în plus îi facilitează cititorului revenirea asupra unor fraze importante pe care le va găsi rapid în text, pentru că locul paragrafelor care le conţin este mai simplu de ţinut minte decît locul precis al frazelor. Paragrafele sînt separate între ele prin porţiuni libere, neocupate de text. Un paragraf are de obicei primul rînd decalat înspre dreapta, adică acesta nu începe direct de la marginea stîngă a paginii, ci după un spaţiu liber variabil ca mărime, numit alineat.

    Să luăm ca exemplu un document pe care tocmai l-am deschis în EPL şi care observăm că este alcătuit dintr-un text mare, dar continuu, neîmpărţit în paragrafe. De cele mai multe ori, acest lucru se datorează faptului că documentul nu a fost salvat corespunzător, însă există şi situaţii în care autorul textului a neglijat să-l împartă în paragrafe. Pentru a împărţi textul în paragrafe procedăm foarte simplu. Inserăm cursorul mausului la sfîrşitul porţiunii pe care dorim să o transformăm în paragraf, făcînd clic în locul respectiv şi apoi apăsăm tasta Enter o dată sau de mai multe ori, în funcţie de cît de mare dorim să fie spaţiul liber dintre paragrafe. Pentru a decala (indenta) primul rînd al paragrafului înspre dreapta şi a crea astfel un alineat, plasăm cursorul înaintea primei litere a paragrafului şi apoi apăsăm tasta Tab o dată sau de mai multe ori. Dacă am indentat rîndul prea mult, apăsam tasta Backspace şi rîndul va migra înspre marginea stîngă cu fiecare apăsare a acestei taste.

    3.5.2 Indentarea Paragrafelor

    Există anumite fragmente de text care au nevoie de o evidenţiere specială, în aşa fel încît ele să fie delimitate clar de restul materialului scris în care sînt incluse. Astfel de fragmente sînt de exemplu citatele mari, în cazul cărora trebuie să fie uşor de sesizat că ele au fost scrise de altă persoană decît autorul textului în care au fost înglobate. Folosirea citatelor mari este o procedură obişnuită în cazul unor materiale cum sînt recenziile (comentarii detaliate pe marginea romanelor, nuvelelor, etc.). Atunci cînd dorim să includem un citat mare în materialul nostru trebuie să îl punem în ghilimele şi în plus este recomandat să îi dedicăm un paragraf special. Pentru ca acest paragraf să fie mai uşor de remarcat, îl putem decala în întregime faţă de restul paragrafelor. Această decalare se numeşte indentare, cuvînt care evidenţiază faptul că paragraful respectiv este împins către "înăuntru", adică spre marginea din dreapta a documentului. Dacă indentăm mai multe paragrafe (de ex. toate citatele incluse în text) atunci marginea din stînga a documentului va fi neregulată, adică va avea o formă "dantelată".

    Pentru a indenta un paragraf trebuie mai întîi să îl selectăm şi apoi să facem clic pe titlul meniului "Bloc" ("Block"), iar în meniu să facem clic pe opţiunea "Indentează" ("Indent"). O alternativă este să folosim combinaţia de taste Ctrl+Shift+I după selectarea paragrafului. Întregul bloc de text se va deplasa către stînga pe o distanţă mică (0,5 cm). Pentru a deplasa blocul pe o distanţă mai mare repetăm comanda de mai multe ori, nefiind nevoie să reselectăm textul de fiecare dată. O modalitate mai simplă de a muta textul pe o distanţă mai mare este ca după ce l-am selectat să apăsăm tasta Tab, acţiune care va produce o deplasare de 2 cm. Bineînţeles că şi în acest caz putem să apăsăm tasta Tab de mai multe ori, pînă obţinem rezultatul vizat.

    Acţiunea inversă indentării este numită în EPL cu termenul "Autdentează" ("Outdent"), care s-ar putea explicita prin "indentare înspre exterior". Practic avem de-a face cu o indentare "inversă", adică înspre marginea stîngă a documentului. Această facilitate ("autdentare") este folosită de obicei pentru a anula efectul indentării obişnuite (spre marginea dreaptă), dar o putem folosi şi de sine-stătător pentru a face ca o porţiune de text să fie decalată în raport cu marginea stîngă a documentului. Procedura este similară cu cea pentru indentare, cu deosebirea că în meniul "Bloc" ("Block") comanda se numeşte de această dată "Autdentează" ("Outdent"), iar combinaţia de taste ce trebuie folosită este Ctrl+Shift+O. Tasta Tab poate fi şi ea folosită, dar de această dată împreună cu tasta Shift (combinaţia Shift+Tab).

    Termenii folosiţi pentru acţiunile de indentare înspre interior sau înspre exterior diferă un pic în cadrul diverselor editoare de text. De exemplu în MS Word comanda "Increase Indent" ("Măreşte Indentarea") este similară comenzii "Indentează" din EPL, iar comanda "Decrease Indent" ("Micşorează Indentarea") este similară comenzii "Autdentează" din EPL.

    3.5.3 Formatarea Fonturilor

    EditPad Lite ne pune la dispoziţie cîteva opţiuni de modificare a dimensiunii literelor (fonturilor) unei anumite porţiuni de text, tot în scopul scoaterii ei în evidenţă. Astfel, dacă selectăm un fragment de text şi apoi facem clic pe meniul "Converteşte" ("Convert"), avem la dispoziţie următoarele opţiuni :

•     În MAJUSCULE ("To Uppercase") - converteşte toate literele în majuscule (litere mari)
•     În minuscule ("To Lowercase") - converteşte toate literele în minuscule (litere mici)
•     În MAJUSCULE Initiale ("Initial Caps") - converteşte prima literă a fiecărui cuvînt în majusculă
•     Inversează MAJ/min ("Invert Case") - inversează caseta fonturilor, majusculele se transformă în minuscule şi vice versa.

    Facem clic în meniu pe opţiunea dorită şi textul se va modifica în mod automat.

    3.6 CĂUTAREA  ŞI  ÎNLOCUIREA  UNUI  ELEMENT  DE  TEXT

    EditPad Lite are un modul foarte bine pus la punct de căutare şi de înlocuire a cuvintelor dintr-un text. Este de remarcat faptul că operaţiunile de căutare şi înlocuire nu se rezumă la un singur document, ci ele pot să se extindă la toate documentele deschise. O altă caracteristică particulară a modulului de căutare este faptul că are o poziţie fixă la baza ferestrei programului, în aşa fel încît nu se suprapune peste documentul propriu-zis, aşa cum o fac modulele flotante de la majoritatea celorlalte editoare de text.

    Cea mai simplă metodă de a face să apară modulul de căutare în fereastra EPL este să folosim fie butonul "Arată Panoul de Căutare" ("Show Search Panel") din Bara de Unelte, care are desenat pe el o lanternă, fie combinaţia de taste Ctrl+F, uşor de ţinut minte pentru că F este prima literă a cuvîntului "find" ("găseşte"). Alternativ putem să folosim opţiunea "Arată Panoul de Căutare" din meniul "Caută" ("Search"). Putem minimiza modulul dacă nu îl folosim pe moment dar preconizăm să îl folosim mai tîrziu, făcînd clic pe butonaşul special (ce are desenată o linie pe el) din colţul din dreapta-sus. Putem închide modulul dacă nu mai avem nevoie de el în sesiunea curentă de lucru, folosind fie butonaşul special (are desenat un x pe el), fie tasta Esc.

    Modulul de căutare şi înlocuire (MCI) are în interiorul său două cîmpuri, cinci opţiuni şi opt butoane. Toate aceste elemente ne permit să ajusăm metodele de operare în funcţie de necesităţile noastre de moment. Pentru a activa o opţiune trebuie să o bifăm, adică să facem clic în căsuţa de lîngă titlul ei. Dezactivarea unei opţiuni se face în acelaşi mod, înlăturînd bifarea.

•     Cîmpul "Caută" ("Search") - Ne permite să inserăm în interiorul lui un fragment de text (de mărime variabilă) pe care dorim să-l căutăm sau să-l înlocuim cu altceva. Inserarea textului se poate face fie prin tastare (de ex. dacă este vorba de un singur cuvînt), fie prin lipire (de ex. dacă este vorba de una sau mai multe fraze). Atunci cînd lipim un text mai mare este posibil ca el să nu apară în cîmp, însă dacă folosim săgeata de derulare în sus (de lîngă cîmp) vom vedea că textul lipit de noi este prezent. Sub titlul cîmpului se află o săgetuţă pe care dacă facem clic apare un meniu cu opţiuni de copiere, decupare sau lipire, pe care îl putem folosi pentru operaţii cu textul inserat în cîmp. Acelaşi meniu apare şi dacă facem clic-dreapta în interiorul cîmpului.
•     Cîmpul "Înlocuieşte" ("Replace") - Ne permite să inseram în interiorul lui un fragment de text (de mărime variabilă) pe care dorim să-l introducem în document în locul unui element deja prezent (cuvînt, propoziţie, frază, fragment). Inserarea textului se poate face fie prin tastare, fie prin lipire. Atunci cînd lipim un text mai mare este posibil ca el să nu fie afişat în cîmp, însă dacă folosim săgeata de derulare în sus (de lîngă cîmp) vom vedea că textul lipit de noi este prezent. Sub titlul cîmpului se afla o săgetuţă pe care dacă facem clic apare un meniu cu opţiuni de copiere, decupare sau lipire pe care îl putem folosi pentru operaţii cu textul inserat în cîmp. Acelaşi meniu apare şi dacă facem clic dreapta în interiorul cîmpului.
•     Opţiunea "Doar Cuvinte Întregi" ("Whole words only") - Este valabilă doar atunci cînd căutăm un anumit cuvînt şi ea ne oferă ca rezultate ale căutării doar instanţele în care cuvîntul respectiv este prezent în text. Instanţele în care este vorba de cuvinte compuse ori derivate din cel căutat de noi sau de cuvinte care includ cuvîntul căutat dar nu sînt "înrudite" cu el, nu sînt luate în consideraţie. De exemplu dacă dorim să căutăm cuvîntul "acel", modulul ne va oferi ca rezultate doar instanţele în care cuvîntul respectiv este prezent în text, nu şi instanţele în care avem de-a face cu cuvinte care îl înglobează pe cel căutat de noi (de ex. acela, aceluia, acelora, nacela, etc.).
•     Opţiunea "Distinge MAJ/min" ("Case sensitive" ) - Ne permite să ţinem cont în căutare de felul în care este scris cuvîntul (sintagma) de căutat şi pe baza acestui lucru să filtrăm potenţialele rezultate pozitive ale căutării. În cazul în care această opţiune este bifată vor fi admise ca rezultate pozitive doar cuvintele care sînt scrise exact ca şi cel căutat (sau sintagmele scrise identic cu cea căutată). Cu alte cuvinte dacă noi căutăm cuvîntul "Procesor" (cu litera iniţială majusculă), nu va fi admis ca rezultat al căutării cuvîntul care este scris doar cu litere mici ("procesor"). Această opţiune este foarte utilă şi atunci cînd căutăm acronime, de exemplu dacă dorim să căutăm RAM (de la memoria cu acelaşi nume) vom activa obligatoriu opţiunea pentru a nu apare ca rezultate şi cuvinte precum "ram" (creangă de copac). În cazul în care opţiunea nu e bifată căutarea nu va lua în consideraţie tipul literelor (majuscule sau minuscule) din care sînt alcătuite cuvintele sau sintagmele căutate.
•     Opţiunea "Doar Selecţia" ("Selection only") - Ne permite să limităm căutarea exclusiv la fragmentul de text selectat în acel moment.
•     Opţiunea  "Toate Fişierele" ("All Files") - Ne permite să extindem căutarea la toate documentele deschise. Căutarea va începe în documentul curent, iar la terminarea acestuia va continua pe rînd în toate celelalte.
•     Opţiunea "Buclează Automat" ("Loop Automatically") - Ne permite să specificăm faptul că dorim ca procesul de căutare sa înceapă de la începutul documentului şi nu din poziţia în care se află cursorul în text, aşa cum se întîmplă de obicei.

    Căutarea unui cuvînt (sintagmă, fragment, etc.) se realizează scriind mai întîi cuvîntul în cîmpul "Caută" ("Search"), apoi stabilind opţiunile de căutare şi în final făcînd clic pe butonul "Găseşte Primul" ("Find First"). Va fi prezentată foarte rapid prima apariţie a cuvîntului în text. Apoi facem clic pe butonul "Următorul" ("Next") şi vor fi afişate succesiv şi celelelate apariţii. O alternativă este să folosim tasta F3 în loc de butonul "Următorul". Dacă în text nu există cuvîntul căutat, va apare o fereastră de avertizare care ne indică acest lucru şi în care trebuie să facem clic pe butonul "OK" pentru a o face să dispară. Dacă însă cuvîntul există, vor fi prezentate pe rînd toate apariţiile lui ("occurrences"), iar cînd au fost epuizate toate, va apare o minifereastră de avertizare în care sîntem anunţaţi că textul căutat nu poate fi găsit în text (facem clic pe butonul "OK" pentru a înlătura minifereastra de pe ecran).

    Înlocuirea unui cuvînt (sau a unei sintagme) se face scriind în cîmpul "Caută" ("Search") cuvîntul de înlocuit şi în cîmpul "Înlocuieşte" ("Replace") cuvîntul care trebuie să îi ia locul. Apoi facem clic pe butonul "Următorul" şi va fi afişată prima apariţie în text (după punctul de inserţie a cursorului) a cuvîntului de înlocuit. Facem clic pe butonul "Înlocuieşte" ("Replace") pentru a executa operaţiunea de înlocuire. Repetăm această procedură pînă la obţinerea rezultatului dorit. Putem folosi şi butonul "Următorul" din dreapta butonului "Înlocuieşte" care are avantajul că ne permite să înlocuim un cuvînt cu un singur clic de maus în loc de două. Dacă dorim să înlocuim toate apariţiile unui anumit cuvînt din document este indicat să facem de la început clic pe butonul "Înlocuieşte Tot" ("Replace All"). Căutarea în vederea înlocuirii unui cuvînt este dependentă de opţiunile de căutare care sînt activate (bifate). Astfel, dacă opţiunea "Toate Fişierele" ("All Files") este bifată, cuvîntul va fi înlocuit în toate documentele deschise la momentul respectiv în EPL. Operaţiunea de înlocuire poate fi anulată în modul obişnuit (folosind comanda "Dezexecută" - "Undo") dacă avem de-a face cu un singur document, însă dacă am înlocuit un cuvînt în toate documentele deschise va trebui să anulăm înlocuirea în fiecare document în parte, pentru că nu exista posibilitatea să anulăm direct o acţiune efectuată în toate documentele. Dacă dorim să ştergem un cuvînt dintr-un document putem folosi funcţia de înlocuire, caz în care nu scriem nimic în cîmpul "Înlocuieşte".

    3.7 SCRIEREA  UNUI  DOCUMENT

    Scrierea propriu-zisă este în mod sigur cea mai uşoară operaţie care se poate face cu ajutorul unui editor de text. Atunci cînd incepem să scriem un document, trebuie să avem deja alcătuit un plan generic al lui (pe care îl putem eventual revizui pe parcurs) şi în cadrul acestuia să avem bine definite ideile principale (capitolele) şi secundare (subcapitolele sau paragrafele), care urmează să fie dezvoltate succesiv. Putem completa de la început titlul materialului şi titlurile secţiunilor majore (capitole, subcapitole, etc.), lucru care ne ajuta să sistematizăm mai bine textul.

    3.7.1 Scrierea Obişnuită

    În momentul în care deschidem un document nou, cursorul se află deja în colţul din stînga-sus al documentului şi înainte de a începe să scriem apăsăm tasta Tab pentru a crea un alineat. Fiecare tastă are desenat pe ea unul sau două caractere alfanumerice (literă, cifră sau simbol). În cazul tastelor cu un singur caracter (cum sînt cele cu litere) apăsarea tastei duce la apariţia în document a literei respective. În mod predefinit apăsarea tastelor cu litere duce la scrierea de litere mici (minuscule), care sînt cele mai frecvent folosite în texte. Atunci cînd apăsam pe o tastă care are desenate pe ea două caractere (de ex. o cifră şi un simbol) va fi scris caracterul de jos (cifră). Pentru a fi scris caracterul de sus (simbolul) va trebui să ţinem apăsată tasta Shift şi apoi să apăsăm tasta cu caracterul respectiv. De exemplu pentru a scrie simbolul @ (folosit în adresele de poştă electronică) ţinem apăsată tasta Shift şi apoi apăsăm tasta care are desenate pe ea cifra 2 şi simbolul în cauză. Lucrurile stau asemănător dacă dorim să folosim simbolurile pentru paranteze rotunde, pentru ghilimele, etc.

    3.7.2 Scrierea cu Majuscule

    Dacă avem nevoie de majusculă în cazul unei anumite litere (de ex. pentru un nume propriu sau la început de propoziţie) ţinem apăsată tasta Shift şi apoi apăsăm tasta literei respective. În cazul în care dorim să scriem numai cu majuscule un text mai lung, este mult mai simplu să apăsăm tasta "Caps Lock" (prescurtare de la Capitals Lock - "Blocarea" tastaturii pe litere majuscule) şi să scriem apoi în mod obişnuit. Toate literele scrise vor fi acum în mod implicit majuscule, dar dacă avem nevoie să scriem cu minuscule, lucrul este posibil prin apăsarea tastei Shift şi apoi a tastelor literelor în cauză. După ce terminăm de scris cu majuscule, apăsam încă o dată tasta Caps Lock pentru a înlătura "blocarea" şi a se reveni la situaţia normală.

    3.7.3 Despărţirea Cuvintelor

    Dupa ce am terminat de scris un cuvînt apăsăm bara de spaţiu (tasta "Spacebar", bara lungă de la baza tastaturii) şi în acest fel va fi introdus în text un spaţiu liber pe orizontală imediat după cursor. Dacă apăsăm bara de mai multe ori mărimea spaţiului liber va creşte progresiv.

    3.7.4 Trecerea la Rîndul Urmator

    În momentul în care am ajuns cu scrisul la capătul rîndului (la marginea din dreapta a ferestrei EPL) softul ne va trece automat pe rîndul următor unde putem continua să scriem. Acest comportament al softului este dat de faptul că în mod implicit este activată opţiunea "Încadrare" ("Word Wrap"), a cărei funcţie va fi detaliată în secţiunea despre personalizarea EPL. Deci nu este nevoie să ne facem griji în legătură cu trecerea la un rînd nou, ci trebuie să ne concentrăm asupra scrisului. Dacă opţiunea "Încadrare" ("Word Wrap") ar fi dezactivată am putea să scriem depăşind marginea dreaptă a ferestrei, lucru nerecomandat. Dacă dorim să trecem pe rîndul următor în mod manual (înainte de a fi ajuns la marginea ferestrei) va trebui să apăsăm tasta Enter.

    3.7.5 Crearea unui Paragraf Nou

    Împărţirea textului în paragrafe îl face mai uşor de citit. Inserăm cursorul la sfirşitul paragrafului curent şi apăsăm de două (sau de trei) ori pe tasta Enter, pentru ca paragraful nou creat să fie bine delimitat de cel anterior. Nu trebuie apoi să uităm să apăsăm tasta Tab o dată pentru a crea un alineat înainte de a începe să scriem în noul paragraf.

    3.7.6 Evidenţierea Textului  Scris

    Softul EPL nu ne oferă posibilitatea să evidenţiem un rînd de cuvinte prin scrierea lui într-un mod deosebit (colorat, cu litere îngroşate, înclinate, etc.), din cauză că formatul de fişier TEXT nu permite acest lucru (doar formatele RTF, DOC, ODT, etc. permit aşa ceva). Totuşi putem scoate în evidenţă un anumit rînd (de ex. un titlu) prin sublinierea sa. Pentru asta plasăm cursorul sub rîndul respectiv, la nivelul primei litere a acestuia. Apoi apăsăm de mai multe ori (sau ţinem apăsată) o tastă avînd pe ea un caracter alfanumeric ( de ex. tasta cu cratimă - liniuţa care ne ajută să despărţim cuvintele în silabe şi care este prezentă şi în unele construcţii gramaticale ca "ne-am", "s-au", etc.). Toate tastele pot fi folosite, de exemplu cea cu semnul egal ne permite să creăm o subliniere dublă, dar şi tastele cu litere ca X, V şi O sau cu caractere ca > şi < sînt utile. Nu ne mai rămîne decît să folosim inventivitatea şi gustul nostru artistic pentru a evidenţia rînduri sau porţiuni de text cu ajutorul tastelor alfanumerice. Există chiar şi posibilitatea să le folosim pentru a crea desene, disciplină care a primit de altfel numele "ASCII Art" ("artă din caractere ASCII").   

     4. CONFIGURAREA  PROGRAMULUI

    EditPad Lite poate fi personalizat ("customized") în funcţie de preferinţele utilizatorului pentru a permite o utilizare cît mai eficientă şi mai plăcută. Personalizarea se referă la modificarea elementelor de interfaţă şi a modului de funcţionare a programului. Avem la dispoziţie opţiuni de bază ("basic") care se găsesc în meniul "Opţiuni" ("Options") şi opţiuni avansate ("advanced") care se găsesc în multifereastra "Preferinţe" ("Preferences"), care este accesibilă tot din meniul "Opţiuni".

    Pentru a activa opţiunile de bază trebuie să facem clic pe titlul meniului "Opţiuni" ("Options") şi după derularea acestuia să facem clic pe opţiunea respectivă. Mai simplu este să facem clic pe butonul corespunzător din Bara de Unelte, dar aici sînt prezente doar trei din cele cinci opţiuni de bază. Starea de activare a oricăreia din opţiuni este semnalată prin faptul că iconiţa ei din meniu (sau butonul din bara de unelte) este "înfundată" (similar cu un buton apăsat). Unele dintre opţiuni nu pot fi activate complet din meniu sau din bara de unelte, activarea fiind în acest caz valabilă doar pentru documentul curent. Activarea completă (valabilă pentru toate documentele într-un anumit format) se poate face în acest caz doar din multifereastra "Preferinţe" ("Preferences").

    4.1 OPŢIUNI  DE  BAZĂ

    Opţiunile de bază sînt următoarele :

•     "Indentează Automat" ("Auto Indent") : În mod obişnuit atunci cînd dorim să trecem cu scrisul pe un rînd nou apăsăm tasta Enter şi rîndul nou va începe de la marginea din stînga a ferestrei documentului. Dacă nu am lăsat o margine în partea stîngă (cea mai frecventă situaţie) atunci acest lucru este binevenit, însă dacă rîndurile anterioare sînt decalate faţă de marginea stinga (de ex. prima lor literă e plasată aproape de centrul documentului) atunci avem nevoie de o opţiune care să alinieze automat rîndul nou la cele anterioare, pentru a nu fi obligaţi să o facem noi în mod manual. Această opţiune este tocmai "Indentează Automat", care dacă este activată va produce alinierea automată a rîndului nou la cele anterioare. Facem deci clic pe ea pentru a o activa şi în acest moment va apare o fereastră de avertizare (cu titlul "Information") care ne aduce la cunoştinţă faptul că activarea este valabilă doar pentru documentul curent, ea fiind dezactivată automat în momentul în care deschidem un nou document. Facem clic în căsuţa "Nu arăta din nou acest mesaj" ("Do not show this message again") din fereastra "Informaţie" şi apoi pe butonul "Mersi" ("Thanks"), pentru ca să nu mai fim avertizaţi din nou.
•     "Linii Numerotate" ("Line Numbers") : Activăm opţiunea (facem clic pe ea) dacă avem nevoie ca rîndurile de text să fie numerotate, lucru valabil în special pentru programatori. Va apare din nou fereastra de avertizare şi procedăm ca mai sus pentru ca mesajul informativ sa nu mai apară din nou. În mod normal nu este nevoie ca rîndurile sa fie numerotate, deci recomandarea este ca ea sa fie dezactivată.
•     "Font" ("Corp de Litera") : Această opţiune este foarte importantă pentru că ne permite să alegem fontul (corpul de literă) cu care să fie afişate toate documentele deschise în EPL. Facem clic pe ea (sau pe butonul din bara de unelte) şi va apare o fereastră în care putem să alegem corpul de literă preferat, dar şi stilul sau mărimea acestuia. În mod implicit sînt setate fonturile "Courier New" (Windows XP) sau Consolas (Windows Vista), stilul "Regular" de mărimea 10, însă această dimensiune este prea mică şi ca urmare nu este uşor de citit. Autorul manualului (MunteAlb) recomandă fontul "Arial", stilul "Regular", de mărimea 12, în special dacă avem setată opţiunea Large Fonts ("fonturi mari") în fereastra Display Properties din panoul de control al SO Windows. Pentru a seta un nou font facem clic pe rînd în cele trei compartimente pe preferinţele noastre şi apoi pe butonul "OK". Primul compartiment conţine fonturile ("Arial", "MS Sans Serif", "Verdana", etc.) sub forma unei liste care poate fi derulată, al doilea compartiment conţine stilurile ("Regular" - "obişnuit" ; "Italic" - "înclinat" ; "Bold" - "gros" ; "Bold Italic" - "înclinat şi gros"), iar ultimul compartiment conţine mărimile disponibile pentru fonturi. Putem schimba uşor fontul documentelor dacă folosim butonul corespunzător din bara de unelte, cel care are desenat un "F" pe el. Lîngă acesta se afla o săgetuţă pe care dacă apăsam va apare un meniu ce conţine toate corpurile de literă pe care le-am folosit în EPL.
•     "Încadrare" ("Word Wrap") : Această opţiune ne permite să limităm mărimea unui rînd de text la o anumită dimensiune, care este raportată fie la marginea ferestrei, fie la un anumit număr de caractere. Atunci cînd opţiunea este activată iar dimensiunea setată este pe cale de a fi depăşită în cursul scrisului, se trece automat la un rînd nou. Dacă opţiunea este dezactivată, putem scrie rînduri oricît de lungi. Opţiunea "Încadrare" este activată în mod implicit ("by default") şi ca urmare ori de cîte ori se ajunge cu scrisul aproape de marginea din dreapta a ferestrei EPL, se trece automat pe rîndul următor. Meniul "Opţiuni" ne permite doar să activăm sau să dezactivăm opţiunea, însă dacă dorim să modificăm în funcţie de preferinţele noastre modul în care este ea aplicată, trebuie să facem clic pe săgetuţa de lîngă butonul "Încadrare" ("Word Wrap"), care este plasat al doilea începînd din dreapta în bara de unelte. Va apare un mic meniu care are opţiunile următoare : "Nu Încadra" ("No Wrapping") ; "Încadrează la marginea ferestrei" ("Wrap at Window Border") ; "Lungimea Maximă a Liniei" ("Maximum Line Lenght") ; "56, 76, 80, etc. caractere" (Alegere a uneia din setările predefinite pentru mărimea rîndurilor). Este recomandat să activăm opţiunea "Word Wrap", de fapt ea fiind deja activată în mod implicit, este bine să o lăsăm nemodificată. În acest fel limita pentru dimensiunea unui rînd va fi marginea din dreapta a ferestrei EPL. Dacă totuşi dorim să o modificăm, atunci facem clic pe "Lungimea Maximă a Liniei", scriem numărul maxim de caractere care poate fi inclus într-un rînd şi apoi facem clic pe butonul "OK". Alternativ putem face clic pe una din setările predefinite ale numărului de caractere (56, 76, 80, etc.). Atenţie, spaţiile libere sînt şi ele asimilate cu caracterele alfanumerice, deci şi ele contează la numărătoare. Prima oară cînd modificăm opţiunea "Încadrare", va apare o fereastră de avertizare şi procedăm că mai sus pentru că mesajul informativ să nu mai apară din nou.
•     "Mereu Deasupra" ("Stay On Top") : Dacă opţiunea este activată, fereastra EPL va fi totdeauna în prim-plan, în faţa ferestrelor altor softuri care rulează la acelaşi moment. În acest caz, pentru a putea lucra şi în alte programe, trebuie mai întîi sa minimizăm fereastra EPL. Este recomandat ca această opţiune sa fie dezactivată, adică să fie lăsată nemodificată setarea predefinită.

    4.2 OPŢIUNI  AVANSATE

    4.2.1 Multifereastra "Preferinţe" ("Preferences")

    Facem clic în meniul "Opţiuni" ("Options") pe opţiunea "Preferinţe" ("Preferences") pentru a fi afişată multifereastra cu acelaşi nume, în care putem specifica preferinţele noastre legate de interfaţa programului şi de funcţionalitatea lui. Pentru a afişa conţinutul diverselor ferestre cu opţiuni, facem clic pe tabul fiecăreia. Ele vor fi prezentate în continuare, cu menţiunea că opţiunile pe care le bifăm (facem clic în căsuţa de lîngă ele) vor intra în vigoare, iar cele care nu sînt bifate (sau pe care le debifăm) sînt dezactivate. După ce am terminat de specificat opţiunile preferate, facem clic pe butonul "OK" din partea de jos a multiferestrei, iar opţiunile vor fi memorate de program. Mai jos vor fi prezentate doar ferestrele cu opţiunile cele mai importante, ferestrele "Editor", "Fişiere" şi "Scurtături" putînd să fie lăsate nemodificate.

    4.2.1.1 Tabul Culori ("Colors")

    Ne permite să setăm culorile principalelor elemente (taburi, fundal, etc.) ale interfeţei EPL. Putem deci să schimbăm culorile implicite cu unele care ne sînt mai pe plac sau care sînt mai odihnitoare pentru ochi. De exemplu, dacă nu ne convine culoarea albă a fundalului ferestrei EPL, pentru că ni se pare prea strălucitoare dacă citim documente lungi în EPL, o putem schimba. EditPad Lite foloseşte în mod implicit culoarea de fundal a ferestrei Windows Explorer şi cum majoritatea utilizatorilor nu schimbă culoarea acestei ferestre, înseamnă că ea este albă. Culoarea albă permite un contrast bun al textului, dar este obositoare dacă petrecem mult timp citind documente de pe ecranul monitorului. Putem să o schimbăm cu o culoare mai odihnitoare, care să nu fie atît de luminoasă, de exemplu cu bej sau gri. MunteAlb foloseşte ca fundal pentru EPL (şi pentru Windows Explorer, de altfel) culoarea bej. Pentru a colora fundalul documentelor în bej selectăm rîndul pe care scrie "Text Obişnuit" ("Plain Text"). Facem apoi clic pe butonul "Culoarea Fundalului" ("Background Color") pentru a seta culoarea de fundal. Meniul cu culori va fi expus şi completăm valorile Red 202 ; Green 187 ; Blue 176 în cîmpurile corespunzătoare, după care facem clic în afara meniului. Ne reîntoarcem la multifereastra "Preferinţe", unde putem continua să setăm culorile pentru alte elemente de interfaţă. La fiecare dintre acestea (de ex. la diferitele categorii de taburi) putem schimba culoarea de fundal şi culoarea textului. Este recomandat ca pentru text să lăsăm culoarea neagră.

    4.2.1.2 Tabul "Sistem" ("System")

    Ne permite să setăm cîteva aspecte legate de interacţiunea EPL cu sistemul de operare.

•     Arată iconiţa EditPad în sistaler ("Show EditPad icon în system tray") - Dacă opţiunea este bifată, atunci ori de cîte ori deschidem EPL va fi afişată o iconiţă în sistaler (talerul sistemului - micul compartiment situat în colţul din dreapta-jos al ecranului şi care conţine ceasul şi alte iconiţe). Avantajul este că EPL nu va ocupa loc pe Bara de Sarcini (Bara de Procese) decît dacă este în prim-plan (activ). Minimizarea programului nu va duce la apariţia unui buton pe bara de sarcini ("Taskbar"), ci va fi vizibilă doar iconiţa din sistaler, cu ajutorul căreia putem readuce softul în prim-plan dacă facem clic pe ea. O altă consecinţă a activării opţiunii este că dacă vom închide fereastra principală a EPL, softul însuşi nu va fi închis, ci minimizat în sistaler, de unde îl putem maximiza făcînd clic pe iconiţă. Debifarea acestei opţiuni face ca EPL să se comporte ca majoritatea editoarelor de text (sau softurilor în general) în ceea ce priveşte minimizarea şi închiderea ferestrei principale.
•     Ascunde butonul din Bara de Sarcini la minimizarea EditPad ("Hide taskbar button when minimizing EditPad") - În cazul în care opţiunea este activată, ori de cîte ori minimizăm EPL, butonul corespunzător din Bara de Sarcini ("taskbar") va fi ascuns, dar va ramîne vizibilă iconiţa din sistaler. Este valabilă doar dacă opţiunea "Show EditPad icon în system tray" este şi ea activată (bifată).
•     Păstrează registrul curat. Stochează setările într-un fişier .ini ("Keep the registry clean. Store settings în an .ini file") - Dacă este bifată, atunci EPL va stoca preferinţele noastre într-un fişier INI (plasat în dosarul în care este instalat EPL) şi nu în registrul Windows. Se reduce astfel încărcarea registrului Windows şi în plus putem să copiem fişierul INI şi să îl salvăm pe o dischetă. La o nouă instalare, copiem fişierul INI de pe dischetă în dosarul EPL şi astfel nu mai sîntem nevoiţi să reconfigurăm din nou programul.

    4.2.2 Multifereastra "Configurează Tipurile de Fişiere" ("Configure File Types")

    4.2.2.1 Tabul "Definire" ("Definition")

    Este foarte important pentru că aici putem seta ca fişierele în format text (cu extensia TXT) să fie deschise automat de EPL, atunci cînd facem dublu clic pe ele în Windows Explorer. Avem la dispoziţie următoarele opţiuni :

•     Always "Open" files of this type with EditPad - Dacă facem clic pe acest buton, atunci fişierele TXT vor fi deschise cu EditPad şi nu cu programul presetat de SO Windows, adică Notepad. După ce activăm opţiunea va apare o minifereastră în care sîntem înştiinţati că asocierea a decurs cu succes. Facem clic pe butonul "OK" din minifereastră pentru a o închide.
•     Always "Edit" files of this type with EditPad - Acest buton este folosit în special pentru fişierele Html, astfel ca EPL să afişeze automat codul fişierelor Html pe care dorim să le edităm. Nu este recomandat să facem clic pe acest buton.
•     Remove EditPad's association with this file type - Acest buton ne permite să anulăm asocierea lui EPL cu un anumit format de fişiere. De exemplu dacă am setat ca EPL sa fie asociat cu fişierele TXT şi apoi ne răzgîndim, va trebui să facem clic pe acest buton şi fişierul text va fi asociat din nou cu Notepad. Şi în acest caz apare o minifereastră de informare cu care procedăm ca mai sus.

   4.2.2.2 Tabul "Sintaxă şi Navigare ("Syntax & Navigation")

   Meniul derulant din acest tab are doar două opţiuni şi anume "URL-uri Clicabile" ("Clickable URL's") şi "Sintaxă Necolorată" ("No syntax coloring"), fiind selectată în mod implicit prima din ele. Acest lucru înseamnă că adresele paginilor web prezente în documentele în format text deschise în EPL vor fi colorate în albastru şi se va putea face clic pe ele. Dacă am alege a doua opţiune, aceste adrese ar arăta la fel ca şi textul înconjurător (colorate în negru) şi nu se va putea face clic pe ele.

Copyright © 2000-2009 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb (Alexandru Bogdan Munteanu).

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Alegerea terminologiei este explicată în materialul Limba Română în Epoca Informaticii.

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.bravehost.com